Protoxidul de azot, o substanță anorganică cu formula chimică N2O, este o substanță chimică periculoasă care apare ca un gaz incolor și dulce. Este un oxidant care poate susține arderea în anumite condiții, dar este stabil la temperatura camerei, are un efect anestezic ușor și poate provoca râsul. Efectul său anestezic a fost descoperit de chimistul britanic Humphrey David în 1799.
Ajutor de ardere: Vehiculele modificate care utilizează un sistem de accelerare cu azot oxigen alimentează protoxid de azot în motor, care se descompune în azot și oxigen atunci când este încălzit, crescând viteza și viteza de ardere a motorului. Oxigenul are un efect de susținere a arderii, accelerând arderea combustibilului.
Oxidant rachetă: protoxidul de azot poate fi utilizat ca oxidant rachetă. Avantajul acestui lucru față de alți oxidanți este că este netoxic, stabil la temperatura camerei, ușor de depozitat și relativ sigur pentru zbor. Al doilea beneficiu este că se poate descompune cu ușurință în aer respirabil.
Anestezie: protoxid de azot, protoxid de azot, adesea folosit în combinație cu halotan, metoxifluran, eter sau anestezie generală intravenoasă din cauza efectului slab al anesteziei generale. Acum este subutilizat. N2O este utilizat pentru anestezie, fără iritații ale tractului respirator și fără afectarea funcțiilor importante ale organelor, cum ar fi inima, plămânii, ficatul și rinichii. Fără nicio transformare biologică sau degradare în organism, marea majoritate a medicamentului este încă expulzată din organism prin expirație, cu doar o cantitate mică evaporată din piele și fără efect de acumulare. Inhalarea în organism durează doar 30 până la 40 de secunde pentru a produce efecte analgezice. Efectul analgezic este puternic, dar efectul anestezic este slab, iar pacientul este în stare conștientă (mai degrabă decât în stare anestezică), evitând complicațiile anesteziei generale și recuperându-se rapid după intervenție chirurgicală.
Adjuvanti de prelucrare a alimentelor: Folositi in industria alimentara ca agenti de spumare si etansanti, sunt componente cheie ale incarcatorilor de crema si joaca un rol crucial in realizarea frisca placuta. Proprietățile protoxidului de azot îmbunătățesc textura, stabilitatea și gustul friștei, făcând-o un must-have pentru produse de patiserie sau bucătari de acasă.
Utilizarea protoxidului de azot are, de asemenea, unele riscuri și potențiale efecte secundare. Unul dintre cele mai importante riscuri ale folosirii protoxidului de azot este hipoxia. Inhalând un amestec de protoxid de azot și aer, când concentrația de oxigen este foarte scăzută, protoxidul de azot poate înlocui oxigenul din plămâni și din sânge, ducând la hipoxie și la consecințe potențial care pot pune viața în pericol, cum ar fi leziuni ale creierului, convulsii și chiar moarte. Fumatul pe termen lung poate provoca hipertensiune arterială, sincopă și chiar atac de cord. În plus, expunerea pe termen lung la astfel de gaze poate provoca, de asemenea, anemie și leziuni ale sistemului nervos central.
Pe lângă riscurile pentru sănătate, abuzul de protoxid de azot poate duce și la accidente și alte consecințe negative. Acest tip de gaz este folosit de obicei pentru divertisment, iar oamenii pot inhala cantități mari de gaz într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce duce la tulburări de judecată și coordonare motorie, ducând la accidente și răni. Utilizarea greșită a protoxidului de azot poate duce, de asemenea, la arsuri grave și la degerături, deoarece gazul este stocat sub presiune ridicată și eliberat, determinând o scădere rapidă a temperaturii.